Te văd acum
zburând prin curte
spre cuibul tău
din anii trecuţi,
plutind pe aripi
în reprize scurte,
anunţând primăvara
şi timpul de nunţi...
Rândunica iarăşi
zboară
pe cer senin de
primăvară,
timpul se întâlneşte
iară
cu zâmbetele de
chitară,
viaţa iarăşi
înfloreşte
pentru încă o vară,
lumea, din nou, se
veseleşte
din zori şi până-n
seară!
Îţi văd puişorii
strigând în gura
largă,
din cuibul tău
lipit de grindă,
chemându-te
ca să le aduci în
grabă
de ale gurii
şi aripi să-i
cuprindă.
Rândunica iarăşi
zboară
pe cer senin de
primăvară,
timpul se întâlneşte
iară
cu zâmbetele de
chitară,
viaţa iarăşi
înfloreşte
pentru încă o vară,
lumea, din nou, se
veseleşte
din zori şi până-n
seară!
Iată-ţi puii
cum zboară prin şură
învăţând aerul
cum să-l stăpânească,
gătindu-se să plece
şi ei după căldură,
alături de toată
suita voastră
păsărească...
Rândunica iarăşi
zboară
pe cer senin de
primăvară,
timpul se întâlneşte
iară
cu zâmbetele de
chitară,
viaţa iarăşi
înfloreşte
pentru încă o vară,
lumea, din nou, se
veseleşte
din zori şi până-n
seară!
Poezii animalice, Radu Lucian Alexandru
http://www.scribd.com/doc/131230044/Poezii-animalice-Radu-Lucian-Alexandru
http://www.scribd.com/doc/131230044/Poezii-animalice-Radu-Lucian-Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu