joi, 7 martie 2013

Iulia


- Eu sunt Iulia, îmi zâmbi ea.
Te-am ascultat şi mi-a plăcut ce ai rostit...
Eu sunt Iulia, să te cunosc aş vrea:
mai de aproape mi te doresc simţit!
(Mai de aproape mi te doresc simţit...)

- Îţi sărut buzele domnişoară!
Te văd de aproape artistic îmbrăcată:
Iulia, nu eşti cumva a lunii surioară?
Că străluceşti ca ea printre stele înălţată!
(Că străluceşti ca ea printre stele înălţată...)

- Tocmai că sunt... deschisă spre provocare:
în ochii tăi mă întâlnesc parcă cu destinul...
Eu sunt Iulia cea plină de mirare,
tu cine eşti de îmi vrăjeşti suspinul?
(Tu cine eşti de îmi vrăjeşti suspinul?...)

- Iulia, nu sunt nici înger nici demon,
ci sunt o fiinţă de versuri măsurate,
o trecere prin lume sub făptură de om,
un poet şi un gânditor de idealuri înfocate!
(Un poet şi un gânditor de idealuri înfocate!...)

- Aşa să fie oare? Eu te văd un zeu!
Mă porţi pe aripi de lumi imaginate
şi îmi deschizi anii mei tineri către curcubeu:
îmi pari fiinţă de vis prin taine fermecate!
(Îmi pari fiinţă de vis prin taine fermecate!...)

- Iulia, suntem amândoi iubiţi de tinereţe
şi păşim încrezători prin universuri;
călătorim cu iubire inocentă şi cu frumuseţe
prin încercări veşnic iubite de poeţi prin versuri!
(Prin încercări veşnic iubite de poeţi prin versuri!...)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru