duminică, 17 noiembrie 2013

Versuri despre poezie - Radu Lucian Alexandru - carte pdf


http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2013/11/versuri-despre-poezie-radu-lucian-alexandru.pdf



Versuri despre poezie - Radu Lucian Alexandru - carte pdf:

Versuri despre poezie 1

24.12.2012; 00:48

"A scrie poezii

Titlul îl vom pune la urmă
după ce vom vedea ce am scris:
până atunci lăsăm cuvântul să zburde
şi să-şi caute sieşi un oarecare cuprins...

Şi nu avem nimic de căutat,
şi nu avem nimic de cucerit,
şi nimic nu este de atins...

Şi nu avem la ce să reflectăm,
şi nu avem la ce să cugetăm,
şi nu avem la ce să ne gândim:
acum – tu şi cu mine –
trebuie doar aici să fim...

Şi suntem... şi cuvintele sunt...
şi poezia iată deja îşi ia avânt...

Şi eu scriu... Şi tu citeşti...
Şi eu citesc... Şi tu scrii...

Eu scriu versuri
şi tu citeşti poezii...

Şi clipa trece...
chiar acum...
nici nu apuci să o vezi...
dar apuci să o scrii...
şi astfel scriem poezii...

Şi iată titlul l-am găsit:
e un cuvânt, e vorbă-n vânt,
e o stare de a fi,
e „A scrie poezii”...



24.12.2012; 01:04

Esenţă de cuvânt

Poezia arată goliciunea vorbei
şi descoperă nuditatea comunicării:
iar cuvântul,
când o vede, se bucură...

Lui i se arată prin poezie
secretul slovei,
adevărul vid al contemplării
şi taina pe care o poate crede...
Şi atunci se bucură...

Secretul este sinceritatea,
adevărul este spontaneitatea
şi taina este ritmul normei,
melodia anticipării
şi chipul care se vede:
lumină care se bucură...

Dacă nu îl vezi
nici el nu te vede pe tine:
versul dansează doar cu prietenie.
El se confesează doar spre cine îl ştie
ca fiind esenţă de cuvânt –
adică poezie...



24.12.2012; 01:14

Ţel

Poţi ţine greu pasul cu el:
cuvântul zboară
mai repede decât lumina
şi cât ai clipi dispare,
şi din nou apare:
origine şi sfârşit,
cuvântul este un clipit...

Şi dacă nu ar mai reveni,
nici nu am şti că a fost,
aşa de repede se duce el,
cu rost şi fără rost...

Început şi asfinţit,
surprins sau adâncit,
cuvântul nu are nici un ţel...
Şi de aceea, pentru a se împlini,
el trebuie să se oglindească,
zi de zi,
fie în vorbe goale,
fie în poezii...




24.12.2012; 01:40

Temă

Discursul, dacă prinde o temă,
nu mai poate fi oprit:
se leagă de ea şi o iubeşte,
se desfăşoară în amor de sensuri
şi se pierde pe sine în versuri...

Cuvântarea legănată de un cuvânt
pare magie şi descânt:
unii o numesc vorbire cu sens
şi caută în ea un destin şi o cale,
alţii o trăiesc din mers
prin joc de întâmplare...

Tema restrânge mulţimea de vorbe
lângă o idee (de exemplu „poezie”)
pe care o repetă sub formă de cuvânt
(numit de unii gând,
iar de alţii doar iluzie şi fantezie,
rătăcire şi pribegie:
viaţă care a fost, este
şi o să mai fie...).

Sensul e o repetare
şi atât – cuvântul la fel,
iar poezia e un semn:
e semn de sens
când vorbele din ea se repetă,
când silabele din ea se repetă,
când ritmul din ea se repetă...

E semn al dezvelirii de sens
când curge fără repetare
prin vers alb – adică,
prin cuvinte lipsite de urmare...



24.12.2012; 02:00

Fără amintire

Poezia lipsită de forma repetării,
de forma cântecului şi a încântării,
de forma ritmului şi a melodiei,
a rimei şi a poeziei
se scrie chiar mai repede
decât se gândeşte
şi se arată uneori
mai fascinantă decât o poveste...

Atracţia din ea se naşte din mirare:
mirarea celui care o scrie
şi a celui care o urmăreşte:
ambii surprinşi de rapiditatea
cu care ea izvorăşte,
de viteza cu care se leapădă de sens
când ea se dezveleşte...

Poezia lipsită de repetare
este o aventură de o clipă,
intens trăită, la maxim iubită,
cu dragoste învelită, prin gol împlinită...

Poezia lipsită de repetare
atrage prin întâmplare:
ea fascinează prin dragoste la prima vedere,
care rămâne aşa:
o clipă de iubire abisală,
trăită şi uitată,
privită de aproape
de pasul ce merge mai departe...
trăită şi uitată
spre a fi revigorată
de o altă clipă de iubire
rămasă aşa:
o clipă unică, fără amintire...



24.12.2012; 02:16

Acum

Să scrii despre ce vorbeşti,
iată o provocare...
Să scrii poezii despre poveşti,
iată o încercare:
Să alegi din vorbele-gând
una la întâmplare,
să faci din ea o repetare,
să o cuprinzi cu mintea
şi să o laşi în pace,
să zburde pe oriunde vrea,
fără însă a uita
că ea are o chemare:
să revină din când în când
(prin aceleaşi cuvinte,
prin aceeaşi limbă,
prin aceleaşi semne,
prin aceleaşi repetări)
la sensul său –
acela de care se poate desprinde
doar prin tăcere;
la sensul care, chiar uitat fiind,
nu dispare, ci rămâne cuminte,
în tine, aşteptând o nouă interpretare:
o repetare, o rimă, un ritm,
un vers, un cânt, o poezie –
aceeaşi solie, acelaşi mesaj:

Clipa a trecut, dar iată că a rămas;
clipa s-a dus, dar iată că nu a plecat...
Clipa nu merge nicăieri – ea rămâne...
Ea nu te părăseşte nicicând
şi este menită să fie lângă tine,
clipă de clipă, o singură clipă:
această clipă...
Şi nici o altă clipă...”



24.12.2012; 02:37

Aici

Inspiraţia e viaţa normală care curge în flux,
e trăirea normală devenită prezenţă de bine,
e privirea care se întoarce spre sine
şi se priveşte, şi se miră,
şi uneori tace, alteori zâmbeşte,
uneori cântă, alteori boceşte,
uneori se joacă, iar alteori vorbeşte...

Privirea inspirată e clipa aşteptată,
e clipa care vine când viaţa e lăsată
să danseze şi să se mişte în voie
după plăcerea inimii sale...

Clipa care îşi trăieşte destinul
e clipa inspirată,
e clipa liberă, e clipa cea adevărată...
E clipa aceasta care fiinţează,
care atinge lumea şi o îmbrăţişează,
e clipa aceasta care iubeşte
prezentul şi viul din acum,
bucuria din vorbă şi plăcutul din drum,
fericirea din aproape şi fiinţarea aceasta,
extazul rămas fără aşteptare,
speranţa lăsată fără de hotare,
cuvântul dezlegat spre fiinţă,
glasul purtat dincolo de dorinţă,
existenţa simţită în viaţă acum...

Acum, în clipa şi în momentul acesta,
acum, în timpul şi în gestul acesta,
acum, în sensul acesta...

Acum, în acest spaţiu de fericire...
care este... mai mult decât iubire...



24.12.2012; 15:53

Linişte

Sunt atât de liniştit şi magia mă cuprinde,
sub chipul ei vrăjit peste mine ea se întinde
şi îmi farmecă privirea, şi-mi ghiceşte viitor:
să-mi trăiesc în ea iubirea şi destinul de amor...

Linişte de poezie, tăcere de izvor,
liniştit prin viaţă, împăcat prin lumină,
las versul să vină şi graba în tihnă...
Şi le las pe toate, prin veghe, prin vis,
să zboare departe spre al tău paradis...

Sunt atât de liniştit şi o taină mă cuprinde...
Parcă-i vis... şi-s adormit... şi te visez pe tine:
cum mă săruţi cu patimă şi eu te iubesc,
cum ne iubim sub lacrimă prin dorul ceresc...

Linişte de poezie, tăcere de izvor,
liniştit prin viaţă, împăcat prin lumină,
las versul să vină şi graba în tihnă –
şi le las pe toate, prin veghe, prin vis,
să zboare departe spre al tău paradis...

Sunt atât de liniştit şi o pace mă cuprinde...
şi de toate atunci uit – şi uit chiar de mine...
când în tine eu mă văd şi focul se înalţă,
când în inima mea arde dragostea de viaţă...

Linişte de poezie, tăcere de izvor,
liniştit prin viaţă, împăcat prin lumină,
las versul să vină şi graba în tihnă.
Şi le las pe toate, prin veghe, prin vis,
să zboare departe spre al tău paradis...




24.12.2012; 16:21

Atingere

Ascult în poezie tăcere şi în muzică odihnă
spre glas de mângâiere şi desfătare în tihnă...

Găsesc în poezie relaxare şi în cântec oglindă,
căci versul lumii e în stare inima să îmi atingă...



24.12.2012; 19:14

Versuri

Poezie şi versuri, lume şi sensuri,
rimă prin universuri de foc şi de apă,
ritm de viaţă în mişcare prin faptă,
odihnă şi ostenire, muncă şi amăgire,
veselie mare şi fericire pe măsură,
lumină de soare şi stele cu lună...

Versuri de asimilare şi de iubire,
poezii de dragoste şi de preţuire;
versuri de luptă şi de înfruntare,
dansuri de joacă şi de dominare;
versuri prin inimă de bucurie,
cântece de vin şi dragoste de glie;
versuri prin lume de jale;
versuri pline, versuri goale...

Poezie şi versuri, lume şi sensuri,
rimă prin universuri de foc şi de apă,
ritm de viaţă în mişcare prin faptă,
odihnă şi ostenire, muncă şi amăgire,
veselie mare şi fericire pe măsură,
lumină de soare şi stele cu lună...

Versuri de asimilare şi de iubire,
poezii de dragoste şi de preţuire;
versuri de luptă şi de înfruntare,
dansuri de joacă şi de dominare;
versuri prin inimă de bucurie,
cântece de vin şi dragoste de glie;
versuri prin lume de jale;
versuri pline, versuri goale...



24.12.2012; 19:37

Poezia timpului

Alinare de neînlocuit e poezia timpului,
dragoste de împărtăşit prin iluzia simţului,
clipă de extaz şi de încercare,
moment de cumpănă şi de îndurare,
floare în geam şi pământ în mişcare,
frumuseţea anotimpului, descoperirea chipului,
cer cu lună şi cu soare; noapte, încântare...

Secret de cuvânt, rostit în gând,
repetat în inimă, coborât prin sărut,
întâlnire de privire, atingere fără început,
taină uitată în tine, loc spre descoperire,
clipă de iubire, lacrimă de contopire,
pătrundere intensă spre viaţă-n fericire...



24.12.2012; 21:39

Privire spre fugă

Fugă înspre început, fugă prin trecut,
fugă fără alergare, fugă spre mirare...

Aleargă gândul şi se duce înspre reluare,
aleargă timpul şi se întoarce către repetare...

Aleargă omul stând pe loc şi fuge prin închipuire,
aleargă lumea spre un joc uşor pierdut prin fire...

Şi toate aleargă, şi toate se întorc, şi totul revine,
cerşind întâmplare, căutând noroc şi visuri de bine...

Şi toate-s pe fugă închegate, şi toate-s în grabă –
doar poetul stă şi scrie despre a lumii larmă...



24.12.2012; 22:12

Cum?

Cum revin toate – exact cum au mai fost,
cum se vede perspectiva, cum se vede al său rost,
cum revine viitorul prin prezentul fără post...

Cum se vede înainte, exact precum înapoi,
cum se reaşează în lume, fericire şi gunoi,
cum revine viitorul prin ţinutul fără ploi...

Cum reînvie trecutul, cum se reface pe sine,
cum îşi recreează pasul umbletul prin rău şi bine,
cum revine viitorul şi prin mine, şi prin tine...

Cum trăim în reluare, cum vorbim exact la fel,
cum ne vine încercare doar prin umbră de duel,
cum le-am mai văzut pe toate readuse către ţel...

- Cum?... Cum se face?... Cum revine el acum?...
- Doar aşa precum e umbra revăzută pe un drum...
Doar aşa cum este, aceeaşi poveste, respusă acum...



24.12.2012; 22:42

Vorbire

Despre toate poţi vorbi,
chiar şi despre ne-vorbire,
şi poţi scrie poezii
chiar şi despre o clipire...

Şi retras din brutul vieţii,
şi iubind plăcerea ei,
trece vocea frumuseţii
şi revine să o vrei...

Să o vrei pe ea prin vorbe,
să o vrei prin legi şi norme,
să o vrei să fie adusă
spre destin de vorbă spusă...

Să o vrei prin grai sedusă,
gândire prin rai supusă,
iubire de mai ascunsă
şi privire nepătrunsă...

Despre toate poţi vorbi,
chiar şi despre ne-vorbire,
şi poţi scrie poezii
chiar şi despre o clipire...




24.12.2012; 23:09

Cultivare

Desfacere de noduri, desfacere de sens,
refacere de moduri iubite intens...
Prefaceri de vise, prefaceri - simbol,
refaceri întinse pierdute prin gol...

Fiinţă desfiinţată, fiinţă încercată,
cunoaştere din vorbe atent adunată...
Cultivare prin semne, cultivare prin glas,
poezie calculată din ce a mai rămas..."


 
- Extras din cartea "Versuri despre poezie" - autor Radu Lucian Alexandru:





Radu Lucian Alexandru