20.12.2012;
15:58
Resursă de joc, izvor
de stele,
purtată cu noroc,
legată cu inele;
resursă nuanţată
prin tradiţie
devenită lanţ şi
condiţie;
resursă de întărire
şi de confirmare,
dulce plăcere primită
spre orientare...
Sursă de joc, izvor de
stele,
purtată cu noroc,
legată cu inele;
sursă de exprimare
însemnată dual
prin semn adeverit şi
gând pasional;
sursă captivantă de
idei rotite,
minte fascinată prin
lumi descoperite...
Resursă de joc, izvor
de stele,
purtată cu noroc,
legată cu inele...
20.12.2012;
16:45
Mulţumire –
mulţumesc:
Tu eşti preţuire!
Mulţumire –
mulţumesc:
Tu eşti regăsire!
Mulţumire –
mulţumesc:
Tu eşti întâlnire!
Îţi mulţumesc pentru
darul tău,
pentru jocul tău,
pentru semnul tău...
Îţi mulţumesc pentru
înflăcărare,
pentru înfocare,
pentru îndemnare...
Îţi mulţumesc pentru
răsplătire,
pentru lumină şi
pentru strălucire...
Îţi mulţumesc pentru
neclintire,
pentru sprijin şi
pentru amintire...
Îţi mulţumesc pentru
făurire,
pentru creaţie şi
pentru iubire...
Mulţumesc prea-bună
mulţumire!
Îţi mulţumesc pentru
a ta ivire,
pentru lucrul tău şi
pentru fericire!
20.12.2012;
17:02
Mă voi odihni şi mă
voi înviora,
mă voi reface şi mă
voi relaxa,
voi fi prezent la
întâlnire
cu făptura ta...
Mă voi răzvrăti şi
mă voi răscula,
mă voi zbate şi mă
voi revolta,
voi fi prezent la
întâlnire
cu făptura ta...
Voi fi acolo şi te voi
aştepta,
voi fi destin şi te
voi adora,
voi fi dăruire şi te
voi purta,
pe tine, în inima
mea...
Mă voi lipi şi mă
voi ataşa,
ne vom uni şi ne vom
îmbina,
voi fi prezent la
întâlnire
cu făptura ta...
Mă voi opri şi mă
voi avânta,
te voi iubi şi te voi
alinta,
voi fi prezent la
întâlnire
cu făptura ta...
Voi fi acolo şi te voi
aştepta,
voi fi destin şi te
voi adora,
voi fi dăruire şi te
voi purta,
pe tine, în inima
mea...
20.12.2012;
17:39
Te-am apreciat în acea
împrejurare
în care te-ai rezumat
să fii o întrebare...
Te-am apreciat şi te
apreciez,
fiindcă ştii să taci
şi să aprofundezi...
Am apreciat la tine a
ta ilustrare
învestită cu forţe
supreme de revelare;
am apreciat, ştii
bine, a ta cuvântare
plăcută în idee şi
în emancipare...
Voi aprecia mereu
cugetul limpede
şi fapta de bunătate
aleasă,
inima clară, coerentă,
frumoasă
şi gândirea din
practică culeasă...
20.12.2012;
18:07
Susţin pământul să
nu se răstoarne,
susţin şi cerul să
nu se ascundă,
susţin şi luna ca să
se întoarne
şi timpul din clipă
şi secundă...
Susţin privirea
aceasta luminată-n lume,
susţin şi întâmplarea
văzută la faţă,
susţin repetarea
ritmată prin nume
şi universuri de vorbe
jucate prin piaţă...
Susţin aşezarea, dar
susţin şi călătoria,
susţin cumpătarea,
dar şi veselia;
susţin sentimentul, la
fel şi raţiunea,
susţin neprevăzutul,
dar şi previziunea...
Susţin o lume de idei
şi fapte
şi păşesc prin viaţă
ca un iluminat,
căci înţeleg de mult
că dincolo de acte
nu stă decât
întâmplarea ce s-a repetat...
20.12.2012;
19:14
Norii se remodelează
prin plutire de apă,
pământul se
revigorează, cu lapoviţă se adapă;
glia se trezeşte udată
şi în sine absoarbe
nectarul de viaţă
curată ce din ceruri cade...
Coboară zâmbind pe
vântul cel rece,
ninsoarea cea albă
care se întrece
cu fulgii de zăpadă
purtaţi de plutire
să învăluie solul
sub strat de adormire...
Visează la vremea cea
anticipată,
geruri cuibărite
laolaltă,
aşteptând să lase
aerul din ele
să se ridice şi el
către stele...
Colo jos lângă o
pădure fumul se înalţă,
focul arde în sobă,
moşul dă povaţă,
căldura iernii vine şi
ne linişteşte
cu senzaţia ei ninsă
de dalbă poveste...
20.12.2012;
19:56
Mărturisesc că acum
nu prea am nimic de mărturisit,
mărturisesc că scriu
poezii cu un cuprins neştiut,
mărturisesc că aşez
cuvintele aşa precum îmi vin,
mărturisesc că uneori
vorbele nu au conţinut...
Mărturisesc... Da!
Mărturisesc şi dau mărturie
că eu găsesc plăcere
în poezie...
Iată deci că-ţi
mărturisesc şi ţie că versul meu
este un flux şi o
ritmare, şi un semn de serbare...
El avansează sub
inspiraţie de moment
şi trece prin noi ca
un râu sau ca un torent.
Şi uneori se regăseşte
reverberând prin mine,
iar alteori el găseşte
ecou doar în tine...
Mărturisesc că îl
scriu mai mult spre cântare
şi că nu caut grabă,
dar nici amânare...
Versul meu nu se
zbuciumă şi nu e tulburat,
el doar se priveşte pe
sine cum e închegat...
Şi nu se miră, şi
nici nu se uimeşte,
şi nu e misterios, dar
nici nu dezveleşte:
el este acum joc de
cuvinte prin înşirare
sedus de frumuseţe
spre a ei izvoare...
20.12.2012;
20:17
Te rog rabdă a inimii
iertare
şi veghează spre a ei
căinţă,
nu o rătăci prin
amânare
şi ascultă de a
iubirii voinţă!
Nu te lăsa ostenit de
lupte chinuite
prin poveri de durere
şi suferinţă,
lasă-ţi de o parte
răutăţile închipuite
şi iubeşte lumea de
vrei biruinţă!
Nu te sărăci spre gol
şi deprimare
şi nu te amăgi cu
realitatea cea dură.
Nu te închide sub
lacrimi amare,
iubeşte viaţa şi
uită de ură!
20.12.2012;
20:38
A trăi în pace, a fi
în schimbare,
a vieţui în stare de
adâncă relaxare,
a te odihni lucid în
tandră desfătare:
iată a ta împăcare...
A trăi în pace şi în
sărbătoare,
a rosti cuvântul ce
aduce înălţare,
a iubi bucuria venită
prin cântare:
iată a ta împăcare...
A trăi în pace spre
valorizare,
a-ţi vedea idealurile
puse în mişcare,
a-ţi dori clipa spre a
ei creare:
iată a ta împăcare...
20.12.2012;
20:59
Necunoscutul straniu
separat
prin necomunicare
aduce glasul spre
încercat
de vorbe legate către
dezlegare
de cuvinte nuanţate
prin ton, prin gest
şi prin înflăcărare
spre drum de întâlnire
şi redescoperire
material ţesută către
înfăşurare
de goliciune brută
şi uşor machiată
sub corpuri de umbră
şi piatră
sculptată...
Necunoscutul straniu
separat
(prin necomunicare)
se epuizează pe sine
sub povară de tăcere
şi apoi se ridică,
se apropie
şi strigă cu voce
stăpânită,
doar la suprafaţă,
că vrea să se dezică
de norul de confuzie
şi să se dezbrace
de nesiguranţă şi de
iluzie...
Necunoscutul nu mai
rămâne separat
de a lui încercare
dacă uitând de sine
se lasă mişcat
către ispită eternă
de comunicare
trăită în timp de
neamânare...
-
Extras din cartea "Clipe Cuvântate" - autor Radu Lucian
Alexandru:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu