duminică, 17 noiembrie 2013

Versuri despre poezie 3

29.12.2012; 20:04

"Dans

Vorbele nu vorbesc,
vorbele dansează,
vorbele nu gândesc,
vorbele visează...

Cuvintele nu doresc,
cuvintele dansează,
cuvintele nu şoptesc,
cuvintele visează...

Semnele nu citesc,
semnele dansează,
semnele nu zidesc,
semnele visează...


29.12.2012; 20:35

Cuvântarea

Dincolo de literă şi de al ei cuvânt
e o limpezire de sens care răsare –
ce luminează, prin clipă şi prin gând,
clarul de emoţie spre întruchipare...

Poetul ştie ce face când adună
în versurile lui întâmplarea,
el ştie să se joace când răsună
prin vorbele lui cuvântarea...

Poetul ştie ce spune
când se ascunde
prin lumi paralele cu repetarea...
El ştie de unde
pătrund prin secunde
cântecul, dansul şi fiinţarea...



29.12.2012; 21:08

Păpădie

Prin poezie poetul ne arată
aşa precum e lumea aşezată,
iar cei ce cred în vorba lui
pot să atingă vraja cerului...

Prin versul său el ne dezleagă
privirea să ne fie întreagă,
iar cei ce văd prin ritmul lui
pot să atingă taina zborului...

Prin a lui rimă caldă, potrivită,
el ne surâde acum şi ne invită
să ne luminăm chipul cu o melodie
şi viaţa câmpului cu o păpădie...

Poetul e magic prin stele ce cântă,
prin noaptea lui florile se odihnesc,
poezia prin vorbe seara o descântă
vrăjind iarăşi lumea spre al său firesc...



30.12.2012; 19:47

Temporaritate

Când se gată ce ai de spus?
Temporar...
Când merg stelele la apus?
Temporar...

Cum se îndulceşte poezia?
Temporar...
Cum se înverzeşte glia?
Temporar...

Cât durează fericirea?
Temporar...
Cât ne ţine amintirea?
Temporar...



30.12.2012; 20:14

Autoare

Poezia este chip de om
şi dacă o cauţi vei găsi portrete,
melodia este glas de pom
şi dacă o auzi vei simţi poete...

Poezia e un fel de prezentare,
de ieşire în lume printre cuvinte,
cântarea ei e o sărbătoare
dorită de iubirea din minte...

Poezia este umbră de întâlnire
ascunsă sub tonalităţi mişcătoare,
recitarea ei e joc de rătăcire
către ciocolată şi o scriitoare...

Şi mai orice poate fi poezia,
chiar şi tăcere, chiar şi provocare,
dar mai presus de toate ea e erezia
de a vorbi dulceţuri cu o autoare...

Poezia este chip de om
şi dacă o cauţi vei găsi portrete,
melodia este glas de pom
şi dacă o auzi vei simţi poete...



30.12.2012; 20:54

Poză

Acesta este poetul,
acesta este cuvântul,
aceasta este litera,
acesta este gândul,

aceasta este poezia...

Şi ea, domnilor,
e poeta...
(Iar ce se vede în poză
este fantezia
mişcându-şi silueta...)



30.12.2012; 21:53

Premiere

Îmi premiez toţi prietenii
cu această poezie
în care scrie
că ei sunt mari creatori
şi că au talent şi magie;
că ei sunt autori
de vorbe multe şi poveşti,
de proze scurte
şi de romane lumeşti
descrise frumos prin saloane...
uneori scrise,
alteori doar prezentate
prin viu glas spre a fi ascultate
în treacăt şi a fi uitate...
sau spre a fi reţinute
ca având aromă de poezie
creată natural
de toată viaţa ce ştie să fie...

Îi premiez pe toţi fără deosebire
căci şi ei m-au premiat pe mine
cu a lor prezenţă şi povestire,
cu a lor eseuri şi gânduri încercate
prin poezii fără de versuri,
prin baruri şi universuri
de timpuri cu chef de întâlnire,
de cuvântare şi filosofare
prin argument şi mărturisire,
prin exemple şi comparaţii de valoare
şi prin a lor exprimare...

Premiile acestea
sunt bune de aşezat la loc de cinste:
sunt premii de pus spre păstrare,
colectate încă din copilărie
prin existenţă văzută în proză,
prin viaţă trăită în poezie
citită printre jucării
şi printre fiinţe inspirate
să fie sursă de versuri
şi amintiri de sensuri,
printre lumi îngândurate
şi forme de realitate
descoperite de la început
şi trăite la fiecare întâlnire
cu viaţa aceasta ce trece prin fire...



30.12.2012; 22:59

Iată

Iată cum trec vorbele la întâmplare
prin această lume uitată în repetare
de „a”, de „o”, de „ce”, de „orice”:
de orice literă şi de cuvânt,
de orice sens trecut prin gând...

Iată cum vin vorbele prin întâmplare
în acest spaţiu de semne în reluare
de „u”, de „r”, de „f”, de „v”,
de toate jocurile trecute prin vorbe,
de toate versurile văzute prin slove...

Iată-l pe „iată” cum se ştie rescrie,
iată-l pe „cum” cum produce magie,
iată-l pe „d”, pe „g”, pe „m”, pe „i”,
iată cuvântul pe care-l poţi rosti:
el e cel ce se repetă pentru a vorbi...

Şi iată cum atunci când vorbim
lăsăm urme ştiute şi le regăsim
spre a le repeta mereu prin mişcare
şi a ne minuna de această întâmplare...

Iată poezia: un joc al repetării
de silabe împerecheate, de silabe încrucişate,
de silabe întâmplate prin silabe îmbrăţişate...

Iată poezia: un loc al întâmplării,
un spaţiu al cuvintelor puţine,
camuflate printre litere şi versuri depline...

Iată poezia: o poveste fără de sfârşit,
o vrajă nestinsă prin timp ispitit
să se oprească în clipa ce a revenit..."


- Extras din cartea "Versuri despre poezie" - autor Radu Lucian Alexandru:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru