Se afișează postările cu eticheta Poezii animalice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii animalice. Afișați toate postările

marți, 19 martie 2013

Zi de mai

Am scris, pe hârtie,
cu vorbe aprinse, prin versuri,
uneori calde, alteori închise,
uneori definitive,
alteori orientative,
câteva poezii animalice,
30 la număr,
în zi frumoasă, de sens, 2012,
în zi de primăvară, în 3 mai,
între ceasul 0 şi ora 24,
sub muză pământeană
şi astrală,
sub influenţă lunară şi solară.

Acum urmează
să le rostiţi şi voi,
în forma lor finală,
cu voce tare,
în minte sau în cântec:
citiţi deci şi recitaţi,
cântaţi şi vă întristaţi,
jucaţi şi dansaţi,
iubiţi şi vă bucuraţi,
evident după caz...

Mişcaţi-vă inima şi mintea
prin semne de lume,
trăiţi sensurile vieţii
sub chip serios,
dramatic, tragic,
comic sau duios:
prin vorbe, prin muzică,
prin povestiri şi glume
şi nu uitaţi
să preţuiţi animalele
căci toate au viaţă
şi toate au nume!



 

Boul


Taurul e plin de dorinţe senzuale,
el e uşor de purtat spre plăceri orientale
şi se potoleşte doar când se odihneşte...
Vaca se lasă mânată şi dusă de la spate,
ea merge la arat sperând la bucate
şi se potoleşte doar când se linişteşte:

- Muuuu, muuuu, muuuu...
Suflă vântuuu, uuu, uuu, uuuu,
trece timpuuu, uuu, uuu, uuuu...
Muuuu, muuuu, muuuu...
Uuuu, uuuu, uuuu...

Boul este lent dar nu este prost,
el se linişteşte dacă ţine post,
dacă se opreşte şi nu mai munceşte...
Vaca e o fiară aparte, uşor ascultătoare,
cât timp nu ştie carte cu semn de liberare
şi astfel se păcăleşte cu vis de poveste:

- Muuuu, muuuu, muuuu...
Suflă vântuuu, uuu, uuu, uuuu,
trece timpuuu, uuu, uuu, uuuu...
Muuuu, muuuu, muuuu...
Uuuu, uuuu, uuuu...

Boul trage la jug că el nu e taur,
vaca trage la plug, adunând tezaur...
Ei se relaxează doar când meditează:

- Muuuu, muuuu, muuuu...
Suflă vântuuu, uuu, uuu, uuuu,
trece timpuuu, uuu, uuu, uuuu...
Muuuu, muuuu, muuuu...
Uuuu, uuuu, uuuu...


 

Oaia


- Beee, beee, beee...
Nu-mi luaţi mieluţul meu,
scumpul mamii, dragul meu...

- Beee, beee, beee...
Nu mă lăsa mamă să mă ia,
scumpă mamă, draga mea...

- Beee, beee, beee...
Unde îl duci stăpâne şi ce faci cu el,
scumpul mamii, dragul meu?

- Beee, beee, beee...
Unde mă duc mamă şi ce fac cu mine?
Scumpă mamă... numai bine!!

- Beee, beee, beee...
Uite soro: o să ţi-l omoare,
o să-i taie gâtul, o să ţi-l doboare...

- Beee, beee, beee...
Nu se poate Doamne! Chiar o să-l ucidă!
O scump fiul meu cu ce eşti tu de vină?

- Beee, beee, beee...
Adio mamă! Să rămâi cu bine... Lumina mi se stinge,
viaţa-mi se destramă: paştele mi-o frânge!

- Beee, beee, beee...
Ţine-mă soro, că am să mor...
Mi-au ucis copilul, cristoşii mamii lor!

- Beee, beee, beee...
Lasă scumpă dragă că-şi vor primi răsplată,
când le va sta în gât tinereţea furată!
Când le va sta în gât tinereţea furată...


 

Mielul

Mielul te întreabă,
dacă tu poţi, te rog să-i răspunzi:
- De ce mă atârni de picioare?
De ce îmi tăi gâtul?
De ce mă scurgi de sânge?
De ce jupuită pielea mi se frânge?
Mielul te întreabă...
Tu ai urechi de surzi...

Mielul îţi vorbeşte,
dacă poţi, te rog să nu te ascunzi:
- De ce îmi crăpi burta?
De ce îmi tai destinul?
De ce mă dezmembrezi?
De ce îmi jupuieşti chipul?
Mielul te întreabă...
Tu nu ai urechi să auzi..

Mielul îţi şopteşte,
dacă poţi, te rog să-l asculţi:
- De ce mi-ai tăiat capul?
De ce mi l-ai fiert?
De ce mi-ai furat viaţa?
Crezi că pot să te iert?
Mielul te întreabă...
Tu nu ai însă suflet şi uiţi...

Dacă tu ai fi un miel
şi cineva te-ar tăia,
te-ar ucide, te-ar frige şi te-ar mânca,
tu ai putea să nu zbieri,
să nu te zbaţi şi să nu strigi:

- „Te rog nu mă tăia!
Te rog nu mă ucide!
Te rog nu mă frige!
Te rog nu mă mânca!” ??? ...


Porcul


Închis în cuşcă de când te-ai născut
peste ochii tăi s-au tras perdele de fum:
priveşti viaţa dar încă n-ai văzut
duhoarea societăţii carnivore de consum...

Ţi s-au depus peste inimă cruzimi de necrezut,
indiferenţe criminale şi nepăsări nesănătoase:
priveşti viaţa, dar încă n-ai văzut
putoarea morală din poftele tale ucigaşe...



 

Găina


Orgie criminală: dezmăţ infernal,
exploatare brutală, instinct bestial...
Omul carnivor e mai rău decât o lăcustă:
distruge tot ce atinge căci are inima îngustă...

Bucătărie criminală: găină decapitată,
porc ars şi junghiat, oaie jupuită şi eviscerată...
Omul carnivor e un demon, o ciumă:
ucide tot ce prinde: fierbe, frige, consumă...

Viaţă criminală: iubire de moarte,
hrănire cu durere şi cu pofte necurate...
Omul carnivor e o bestie însetată de sânge:
un călău crud ce nu vrea să vadă lacrima ce plânge...


 

Măgarul


Unii zic că omul e un mare măgar,
alţii afirmă că e şi el doar un animal...
Unii spun că omul e doar o bestie ce înfioară,
alţii susţin că el e doar vită de povară...

Unii zic că omul e un bou care nu gândeşte,
alţii afirmă că e şi el doar ceea ce este...
Unii spun că omul e un porc fără conştiinţă,
alţii susţin că el e doar lipsit de bunăvoinţă...

Unii zic că omul e un cal care se istoveşte,
alţii afirmă că e şi el doar viaţă ce se risipeşte...
Unii spun că omul e un câine turbat care latră,
alţii susţin că el e doar o casă fără vatră...

Lumea ne spune că omul nu e fiinţă de poveste,
ea susţine că el e doar spre a fi...
Viaţa zice însă că omul poate fi mai mult decât este,
ea afirmă că el o poate iubi...


 

Crocodilul


Viaţa ucide viaţa fără milă.
O pândeşte, o atacă, o prinde şi o mănâncă:
uneori o înghite cu uşurinţă, alteori în silă.
Viaţa se ucide pe sine fără milă...

Viaţa se luptă cu viaţa spre supravieţuire.
O urmăreşte, o aleargă, o atinge şi o loveşte:
uneori o muşcă mortal, alteori scapă de nimicire.
Viaţa se luptă cu sine pentru supravieţuire...

Viaţa naşte viaţă cu instinct de înfulecare.
Ea creşte, se joacă, mănâncă şi se uneşte:
uneori naşte monştrii, alteori semne de întrebare.
Viaţa se naşte pe sine în instinct de înfulecare...

Viaţa iubeşte viaţa trăită la culme.
O doreşte, o aşteaptă, o provoacă şi o ademeneşte:
uneori o primeşte, alteori o dăruieşte.
Viaţa se iubeşte pe sine cât trăieşte în lume...


 

Şopârla


Zilele trec, una după alta;
poftele vieţii înfulecă când una când alta...
Se unduiesc prin ţărână şi prin apă,
îşi caută astâmpăr, se agită, ucid şi se îndoapă...

Nopţile trec, una după alta;
patimile vieţii îşi trăiesc soarta:
se mişcă prin jungle, mlaştini şi câmpii
căutând împlinire, satisfacţie şi poezii...

Zilele trec, nopţile trec, şi una şi alta;
dorinţele vieţii înghit când una când alta...
Se poartă prin foc şi prin văzduh
şi-şi caută destine de fum şi de scrum...


 

Privighetoarea


- Mai termină domnule cu realismul!
Opreşte-te doamnă din contemplare!
Întoarceţi-vă privirile dinspre voi spre zare
şi chemaţi spre viaţă deplină optimismul!
Chemaţi acum spre viaţă deplină optimismul...

Te rog domnule gândeşte cu bucurie...
Şi dumneata doamnă iubeşte mai cu îndemânare!
Să ne îmbujorăm chipurile şi să trăim cu veselie
că o singură viaţă avem spre dans şi cântare!
Că o singură viaţă avem spre dans şi cântare...

Nu mai vorbi domnule de nenorocire...
Şi doamnă dragă trăieşte, te rog, mai senin!
Lumea vă aşteaptă să o întâmpinaţi cu fericire
şi să păşiţi hotărâţi prin al iubirii destin!
Şi să păşiţi hotărâţi prin al iubirii destin...

Haide domnule, încetează cu jalea...
Haide doamna mea, opreşte-te din acuzare!
Natura a înflorit şi s-a umplut valea
de flori colorate sub cer de înălţare!
De flori colorate sub cer de înălţare...

Stimate domn, stimată doamnă
soarele a răsărit din nori şi ne înseninează
cu daruri de primăvară şi bunătăţi de toamnă:
viaţa vrea să o cinstim cu zâmbete ce luminează!
Viaţa vrea să o cinstim cu zâmbete ce luminează...


 

Elefantul


- Omul acesta este dus cu capul:
se mişcă liniştit şi deloc nu se agită,
se relaxează, se plimbă şi ignoră dracul...
Oare el nu ştie că viaţa e cumplită?

- Ba, îl mai apucă dracii şi pe el câteodată,
mai ales când se îndrăgosteşte...
Iubeşte măreţ – cu toată nebunia lui deodată:
atunci cu el să nu te pui că te prăpădeşte...

- Fugi bre de aici... Nu-l vezi cât e de liniştit
şi cât de senin păşeşte printre spini?
Îmi pare ascet, aşezat şi domolit,
un munte de calm respectat de vecini!

- Aşa este până când sexul intră în poveste:
el te atrage şi viaţa ţi-o schimbă,
te amăgeşte şi te cucereşte,
te rătăceşte şi te pune în limbă...


 

Ţânţarul


Ai supt sângele poporului domnule politician!
Şi ai minţit populaţia făcând din ţânţar armăsar.
Ai păcălit lumea cu promisiuni electorale
şi ai amăgit naţiunea cu discursuri înşelătoare!

Ai supt sângele poporului domnule politician!
Şi ai înşelat alegătorii an de an...
Ai cumpărat voturi cu cadouri nelegale
şi ai măsluit rezultatele când ai numărat la votare...

Ai supt sângele poporului domnule politician!
Ai trucat licitaţii publice şi ai cheltuit venitul ţării în van.
Ai luat bani munciţi cu greu şi i-ai furat să faci avere,
ai profitat de funcţii şi influenţă ca să capeţi lovele.

Ai supt sângele poporului domnule politician!
Ai supt din gâtul lui la fel ca un ţânţar.
Dar iată că acum a băgat şi el de seamă
şi te-a prins ca pe o insectă înecată în zeamă!


 

Radu Lucian Alexandru